Interviu

FAȚETELE CUVÂNTULUI-CONVORBIRE CU SCRIITOAREA VERONICA BALAJ

Realizatoare de emisiuni Radio-TV, scriitoare de proză și poezie, Veronica Balaj este un nume marcant în literatură. Câteva mărturii despre activitatea sa, în convorbirea care urmează.

1.Care au fost începuturile  activității publicistice? Menționați undeva revista Orizont.

Vă mulțumesc   pentru oportunitatea de-a purta această convorbire   despre literatură  și artă . Da, revista Orizont mi-a găzduit  la început un șir considerabil de reportaje literare. Primeam o temă anume, mă documentam și, cu strădanie , inspirație, ieșea un text literar.

După o vreme , am debutat cu o povestire. „Așteptarea” se numea.

Era ceva despre  impactul trecerii timpului . Apoi, s-au adunat alte povestiri și, s-a închegat un  grupaj care a fost publicat într-un  volum colectiv. Așa era  legea. Mai întâi trebuia să publici laolaltă cu mai mulți și abia apoi, în volum de autor.

A durat vreo doi ani corectura repetată, avizul reluat și dat de Consiliul Culturii cum se numea forul de la București. Am debutat în aprilie 1989. La renumita Editură Facla. Pe o pagină wikipedia, pe care nu eu am întocmit-o, aflu că am debutat în 1991. În fine, internetul este plin de greșeli  în multe alte domenii…

2.Daa, acolo apare că ați debutat cu Jurnal de Timișoara, în 1991.Vorbiți-ne despre această carte , vă rog!

O carte  la care țin foarte mult, este jurnalul zilelor de revoluție din 1989.

Așa cum am observat eu din ieșirile pe care le făceam împreună cu vecinii mei în Piața Operei sau  pe străzile pline de lume. Cartea a fost tradusă în limba franceză de poeta Rodica Drăghicescu, (acum cunoscută și în Franța unde locuiește), titlul ales, a fost „Ne tirez plus!”.

Publicată în  Belgia, prezentată la Maison de la Poesie, cu un fast pe care nici nu mi l-aș fi imaginat cu câteva luni înainte. România era atunci în centrul atenției lumii. În timpul lansării, cineva a compus un poem dedicat martirilor revoluției de la Timișoara. M-a impresionat. Mă uitam la BRUXELLES la afișele pe care  vedeam nume de la Academia des Baux Artes și ale unor scriitori și , nu -mi  venea să cred că este vorba despre mine, o anonimă  venită din Estul blamat .

3.Sunteți la bază profesoară. Cum s-a produs reprofilarea?

Repede și îmbucurător. Scriam articole culturale  în presa locală din Târgu Mureș. Remarcată la un anume moment, mi s-a propus să dau o probă de voce la Radio pentru o emisiune dedicată copiilor.

De acolo a început o profesie nouă. Pentru care am urmat un masterat, am făcut studii la Universitatea Neuchatel din Elveția, am făcut stagii la Radio France Internațional ,Paris și apoi la Radio Bruxelles.

Drum lung. Foarte plăcut, impregnat de multă , foarte multă pasiune. Și muncă.

4.Dar a   rămas și scrisul, literatura. Care a fost motivația?

Motivația scrisului, a literaturii , vine din neștiut. Este  îndemnul interior asemeni unei muzici secrete. Speciale și specifică fiecăruia care o pornește în acest excurs.  

La mine s-a manifestat ca o dorință de comunicare. Sau, cel puțin așa o percep azi. Omul este o ființă comunicațională, dornică să se raporteze la semeni, să relaționeze.

Literatura , mai ales această  artă îți  oferă toate șansele , toate căile să atingi scopul despre care pomeneam.

5.De la primele volume, să  ajungem la cel mai recent. Ați abordat mai multe genuri, poezie, proză scurtă, romane, interviuri,jurnale,   s-au adunat peste 45 de titluri pe care le-ați semnat , ne-ar trebui o discuție numai despre acest drum  ca să aflăm cum poate subjuga literatura viața unui  scriitor.

Mereu cel mai recent lucru pe care îl scrii este în computer…

Totuși, dacă respect formula editorială, ar fi  de menționat două titluri la care de asemeni țin foarte mult. Mai ales că  unul a fost editat peste ocean, în Canada, în aceeași lună decembrie a anului trecut, 2019.

Cel din țară, intitulat „Restituiri culturale bănățene”, Editura David Press , Timișoara, decembrie, 2019,  cuprinde interviuri cu scriitori care au fost oaspeții emisiunii mele literare transmisă pe 630 khz la Radio Timișoara, vreo 23 de ani  fără întrerupere.

Dar, tot în seria celor mai recente, se înscrie și volumul al 3-lea intitulat „Convorbiri cu personalități românești din Montreal” , Editura Hey Grafits, Montreal, tot decembrie, 2019.

6.Ne-a atras atenția un titlu „Băutori de nepăsări”, poeme, ediție  română/engleză/franceză, Editura Art Press, Timișoara, 2003. Ce ar vrea să spună titlul ?

Nu am intenționat neapărat o țintă a înțelesului. Poate semnifica indolența noastră, a oamenilor în fața trecerii timpului, poate fi nepăsarea în fața frumuseților lumii pe care ni le însușim ca pe ceva care ni se cuvine.

Consumăm cu nepăsare, cu nonșalanță splendorile lumii fără să ne ostenim a le  prețui îndeajuns

7. Tinerilor  creatori, ce anume le-ați recomanda?

Îmi displace să fac recomandări. Mai ales în acest domeniu unde fiecare își pune partea sa de eufonie interioară, nuu, recomandări  nu se pot face .

Pot doar să le urez să aibă inspirație, putere și dorință  de muncă. În arta literară se muncește , în muzică, te implici la fel, în pictură, coloritul și simbolistica lumii te poate copleși.

Să-și afle drumul care să le fie benefic!

Desigur, fără cultură, mai ales azi, nu prea se poate ajunge în vârf. Există o butadă, …per gli miracoli, ci voglio un po di tempo…..

În măsura în care arta este un miracol, e nevoie de timp, perseverență, căutare, dăruire.

Vă mulțumim foarte mult pentru această convorbire!

Cu toată plăcerea!

A consemnat,

Alexandru-Eusebiu Ciobanu-Director

Patricia Iovu-Redactor Asistent

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *