Poezie

VLĂDOIU CORINA-*** (poezie)

Născută la 21 decembrie1972 în Mun. Tg-Jiu, jud. Gorj și stabilită în Sibiu, jud. Sibiu din 2020. Absolventă a Facultății de Litere și Istorie, Universitatea din Craiova și a Facultății de Științe Juridice și Administrative, Universitatea „Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu. Până în 2020 profesoară de limba și literatura română la Colegiul Tehnic din Motru, jud. Gorj.

De la 1 septembrie 2020 profesoară de limba și literatura română la Școala Gimnazială ”George Popa” și Școala Gimnazială ”Mihai Eminescu” din Mediaș, jud.Sibiu.

Publică în reviste: Rotonda Valahă, TopLitera, Logos și Agape, Sintagme literare, Parnas XXI, Tribuna, Caiete Silvane, eCreator, Mișcarea literară, Solitudinea, Monitorul de Poezie.  

Participă la antologii: Antologia de poezii, vol II, Cercul Poeților, ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2018 și Antologia de poezii, vol III, Cercul Poeților, ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2019, Antologia de proză-Fântâni, ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2019, Antologia Paradisul iubirii, ed. Ecreator, Baia Mare, 2020, Antologia Metafore- Ana Podaru, Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2020.

Volume individuale: Fantasticul în proza eminesciană, ed. Universitaria, Craiova, 2009; Poezii (de)colorate, 2014; In(vers) 2016, poezii, ambele la ed. Academica Brâncuși, Tg-Jiu; Resuscitare în Si bemol, poezii, ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2019.

Membră a Cercului literar de la Cluj din anul 2017.

Referințe critice: Ovidiu Ghidirmic, Otto Havran, Mihaela Meravei, Mihaela I. Rădulescu.

Premii și diplome:

1.Mențiune la secțiunea proză scurtă la Festivalul-Concurs de Literatură Ion Budai Deleanu, ediția a X-a, Geoagiu Băi, 2020;

2.Premiul de Merit Poetic în cadrul Concursului Internațional MONITORIADA 2020 oferit de Revista Monitorul de Poezie;

3. Premiul I pentru poezie optzecistă la Concursul internațional Metafore-Ana Podaru, ediția I, 05 aprilie 2020.

4. Premiul III la secțiunea roman în cadrul Concursului Național de Literatură „Ioan Slavici”, organizat sub egida revistei Tribuna, Ediția a VII-a, 15 decembrie 2019, Cluj-Napoca.

5. Diplomă de merit în cadrul Concursului de poezie „IL PARNASO-PREMIO ANGELO LA VECCHIA” Ediția a IV-a, 2018/2019, 26 ianuarie 2019, Canicatti, Italia.

6. Mențiune la secțiunea poezie în cadrul Festivalului Internațional de Poezie și Epigramă „Romeo și Julieta la Mizil” ediția a X-a, 2016/2017, 28.01.2017, Mizil.

***

noi doi
nebuni lunatici
cochilii translucide închizând eternități
supraviețuim (încă) blestemului în doi
(un doi un doi /un joc stupid)
se surpă lumi și se clădesc coloane infinite
cu fiecare pas în afara celuilalt
atac de cord
fatal
sub carcase de plastic
se întind lascive (uneori)
raze murdare ce dezgolesc impudic
trupuri abandonate într-o poveste surclasată
din când în când amintiri de fiere
clocotesc pe cele șapte drumuri
durerea mută
abandonată la țărmul mării mele albastre
e urma jocului iubirii rupte-n două
se lasă ceața peste paradisul de după colț
absurd și imprevizibil the end

***

zăbrelită între pereții închisorii mele naive
azi-dimineață la cafea am servit biscuiți croșetați
cu ochii înfipți în cană mi-am ghicit singurătatea
se mai vedea (ne)clar în zațul dantelat cum timpul se lăbărța ca o băltoacă scămoasă
scutul împotriva răului se topește cu fiecare zi
ochii stau ațintiți pe geam, bulbucați: cine mai trece, cine a avut curajul să se împotrivească, cine, cine
între palmele secundelor nu se ascunde niciun chip
în oglindă abia-mi zăresc umbrele (umbra de luni, de marți, de miercuri, etc etc/ le fac pe muțește prezența)
aș cumpăra la preț redus câteva zgomote printre clapele reci ale liniștii lui beethoven
din aripile rupte ale fluturilor de molie mi-am făcut pană
o vopsesc în cerneluri
voi picta câteva pagini să nu uit de timpul ăsta că-i scăzut din viața mea
caverna de pe suflet o golesc în ciuturi
scot chinul din adâncuri din ce în ce mai greu
insomniacă, bătrână prea devreme nu mă mai arăt în lume
de pe corabia mea de surzi și orbi
nu mai plec în lumină
până nu mă lovește damblaua
mai fac o incursiune până în sufragerie
însingurații mor înainte de vreme

cuvinte

hieroglifele mele îndurerate nu mai pleacă spre depărtări

au fost incendiate

nu mai ridic văluri cu sfială

le smulg cu sânge rece

lumea mea e condamnată la închisoare

are gura amară

își cere dreptul la zădărnicie

cu gesturi calme și-a dezlegat de la gât

ștreangul

legat ca o eșarfă elegantă de mătase

falsă

furtuna continuă (totuși) prin viețile unora

oamenii pe străzile întunericului

pot reinstaura inchiziția

coșmaruri scheletice pot înnebuni chiar și zeii

supraviețuitorii vor arunca cadavrele în haos

dezastrul de pe pluta meduzei s-a cuibărit

în trupurile goale și

senzual a rupt căpăstrul desfrâului

la ce mai e necesară libertatea?

***

uniforma mea n-a fost niciodată nouă

își uită culoarea

pe zi ce trece

mi se redeschid rănile de pe spate

îmi pierd repede pofta de mâncare

dâre de mizerie brăzdează pereții inimii

pe alocuri se adună grămezi de praf și gunoi

uneori aici primesc în vizită

(aleatoriu) amintirile

triste se preling pe lângă uși

jalnică imagine

am închiriat amanților câteva încăperi

i-am alungat după o vreme

desenaseră prea multe strigăte colorate

într-o dimineață la ușa mea

exercițiul renunțării s-a încheiat

deși rămân ore întregi nemișcată

am obosit să te tot aștept

se aude surd scrâșnetul dinților pe marginea vieții

mi-e dor și mie

(poate) ți-e dor și ție

de aia mi-am luat o cameră

cu vedere la mare

***
nu mai vreau trecutul
iubirea putrezește descărnată la apus
detest mirosul de mucegai al cearșafurilor pe care vântul degradării le învolburează în paturi uitate
aud zornăit de monede în aparatele de taxat de la barierele timpului și cântece triste ce mătură aerul sufocant
stau lângă ușă și aștept să se deschidă
zidurile șubrede se prăbușesc
am fost pe vârfuri de munți
atât de liberă!
acum trebuie să prind trenuri
stau în picioare, înțepenită, cu inima zdrobită
am atâtea de făcut!
rochia turcoaz se uită la mine cu ochi de naftalină de pe spătarul scaunului întors
glasul sentimentelor se schimbă la față când pe deal sună clopotul de seară
o să pregătesc o cină cu farfurii albastre poleite cu stele (căzătoare)
voi fi singură
mi-am acceptat singurătatea
nu mai mor de foame, de dor
cerșesc călătorii la paris (acest târg second hand)
sertarele căptușite cu satin ascund zăpezi dezordonate
undeva la etaj cântă doi canari într-o colivie

***

aici la mine între patru pereți

toate umbrele dau din picioare și mai ales din mâini

dar secundele nu se urnesc

static sunt înțepenită între pereții ăștia albi dezinfectați (miroase a clor și a suflet searbăd)

pista a fost anulată și înlocuită cu o ușă de fier

frica poate bate cât o vrea

dacă  nu știe codul nici nu-i răspund

cioc cioc

cine e acolo?

cioc cioc

nu e nimeni, nici țipenie de om

cuvintele se întind suspect de liniștite pe hârtii

nu se aude niciun urlet, nimeni nu strigă, toți vorbim în șoaptă

șșșșt… șșșșt… șșșșt

eu scriu, tu scrii

eu cânt, tu cânți

azi am uitat să mă fardez





Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *