Poezie

Daniela Toma-Poesis

***

ultima oară am avut destulă răbdare cu amiaza lui joi
sosită pe neaşteptate dintr-o complicaţie şi adormită imediat
în picioare, în dreptul uşii

am pus-o repede şi destul de neglijent pe seama unui trebuia să se îmtâmple,
am ridicat din umeri şi am uitat de ea un timp

însă, între aerul meu şi aerul ei se încovoia spatele unei mici distanţe,
de la stânga şi până la foarte aproapele şi foarte mult doritul alb,
apretat şi călcat în picioarele mele frumoase
după ce le balansasem îndelung, ştiţi voi deja, peste Crimeea

aşa că, i-am întrerupt brusc seara din cuprinsul smintelii,
n-am mai ţinut-o niciun minut de vorbă,
am obligat-o să-şi coasă singură de mână gusturile,                  

scrisul înclinat şi dimineaţa mersului
şi i-am arătat cu degetul locul de la parterul umblândului

cum altfel aş mai fi putut semăna cu o bicicletă de infinit intens
parcată fix în mijlocul cerului?

 

 

***

 

în general, am cât timp doresc eu
însă uneori, dintr-o plăcere sadică, îl torturez cu o andrea subțire,
el se ridică deasupra mea, se lungește și dispare,
rotindu-se într-o absență cu acordul tacit al marelui autor

dar, pungile de sub ochi mă cunosc bine,
facem repede bilanțul pierderilor,
mârâim unele la altele, ne aranjăm cât putem de bine expresiile în batiste
și ajungem la concluzia că zona asta e cam dificil de tratat

în fine, abandonând cartonașele roșii,
împăunez în ambulatoriu paratrăsnetele de companie,                      

dulceața ta de ardei iuți și condiționalul optativ al serviciului de noapte
plus adaosul oaselor mele de mătase

și, uite, îți dau coasa asta tânără să-i sugrumi gleznele

trimit și întăriri